Press "Enter" to skip to content

Politicul a luat fața CS-ului și Directoratului CEO

Să ne înțelegem, de la bun început, OUG 109/2011 este o prosteală. Și e așa încă de la adoptarea ei. Nu m-am mințit nici în 2011 că va genera super profesioniști în companiile de stat, și nici acum – bineînțesc că nu se aplică în adevăratul ei sens.  Nu m-am înșelat, deci, n-am nicio surpriză că intrușii aproape analfabeți au inundat companiile de stat. Ei nu pot fi opriți nici cu mama ordonanței!

Lipitorii de afișe, un cortegiu funerar al CEO. ”Visul umed” al unui director

Măgăria asta continuă, vă dați seama, de 11 ani. Normal, dacă ea, ordonanța, ar fi fost aplicată în scopul în care a fost elaborată, utopic vorbind, acum poate că ”guvernanța corporativă”, ceea ce presupune, în modul cel mai strict, profesionalismul la cel mai înalt nivel, ar fi generat în economie și energie un val de meseriașiși. Or, asta, ne-ar fi produs un deserviciu național,  european, dacă nu chiar mondial. Fiindca orânduirea, în general, ne vrea reduși mintal. Și asta s-a întâmplat.

Eu îi văd pe lipitorii de afișe din CEO, un cortegiu funerar, care, așa cum e normal în cazul de față, conduce pe drumul fără întoarcere ditamai compania, fără ca unul, măcar unul dintre cei puși în capul mesei să înțeleagă că, prin complicitate, mărește plaga care a cuprins întreaga societate românească. Toți suntem un cortegiu funerar la scară națională, fie și numai dacă te gândești la ultimul bun – Termocentrala Mintia, tăiat și vândut la fier vechi.

Cum să zic mai explicit, lipitorii de afișe sunt ca termitele care rod baza unui conglomerat, întru’ bunăstearea lor strict personală, până la dispariția lui. După care, ele se mută la alt conglomerat, ș.a.m.d.

Dar, să revenim la ideea de bază. Să știți că se ține un jurnal de bord al CEO. Și, din când în c ând, apar notițe interesante. De pildă, ultima făcătură: Trei directori schimbați, odată cu îndepărtarea lui Vâlceanu. Din trei au rămas doar doi să plătească oalele sparte. Al treilea, a lucrat cu răbdare la schimbarea primului. Tot el, al treilea și-a rezolvat și ultimul …vis umed” (îl numesc așa fiindcă am prins noțiunea din zbor, de la unii mai practici în exprimare): Să rămână director adjunct într-o direcție în care semnătura lui e inutilă. De altfel, și personajul e caracterizat ca fiind cam inodor. Incolor nu e, fiindca schimbă coloratura de câte ori aproape că e lăsat din brațe.

Să vedem ce se notează în jurnal, mai exact. Nu înainte să vă spun că în actualul CS s-a produs un accident, în sensul că, cu ultima picătură de conștiință, în sensul că au fost verificați, intervievați, câțiva oameni care ar fi putut conduce o directie a companiei în mod real. La asta, a subscris și Directoratul CEO. Numai că, situația s-a schimbat brusc, fiindcă  schimbarea l-a sărit pe cel de-al treilea, chiar dacă înlocuitorul lui tocmai primise, după aproape 40 de ani de muncă, recunoașterea CS și a Directoratului CEO. Și, uite așa, politicul a luat fața CS-ului și Directoratului CEO, făcând o scamatorie puturoasă.

În jurnalul CEO scrie și despre un primar cu mușchii pe-afară:

În urmă cu aproape două săptămâni, presa locală anunța că  în urma schimbărilor care au loc în aceste zile în cadrul PNL, trei directori care ocupă funcții impuse politic în cadrul CEO vor fi înlocuiți. Este vorba despre cei care până nu demult erau susținuți de ” echipa câștigătoare” a lui Dan Vîlceanu.Conducerea CEO părea că vrea să profite de situație și să arate că este hotărâtă să înlăture, pe cât posibil, povara funcțiilor politice care copleșește administrația TESA la cel mai înalt nivel.

Nu are rost să comentăm pe marginea faptului în sine, respectiv că funcțiile politice nu ar trebui niciodată să coincidă cu funcțiile meritocratice, în orice domeniu de activitate doriți dumneavoastră, că oamenii politici ai vremii nu ar trebui niciodată să solicite și să primească funcții în aparatul statului sau în cadrul instituțiilor controlate de stat, doar pe criterii politice, fără alte calificative decât influența politică. În opinia noastră și, credem, a oricărui om de bun simț, ar trebui să facă fiecare ce se pricepe, oamenii politici să rămână în sfera lor de activitate și profesioniștii acolo unde le este locul.

Însă de ceva vreme a devenit ”normalitate” ca oamenii politici să pretindă și să și ocupe funcții publice în instituțiile statului! Pentru o minimă normă a bunului simț,  aceste ”pretenții” deja notorii în rândul clasei policite, indiferent de culoare (oricum culorile sunt destul de contopite la această dată, nu se mai deosebește roșu de galben și albastru) par absurde, abuzive și nu fac bine nimănui, în afara celor care se cer și se trezesc directori în instituțiile statului, doar pentru că afișele lipite de ei au fost apreciate corespunzător de mai marii partidelor!

Meritul de a lipi cele mai frumoase afișe

Așa se face că, deși conducerea CEO a avut intenții bune, pumnul unui primar dintr-o comună a bătut suficient de tare în masa noului BPJ și, ca urmare, unul dintre cei trei domni, poate cel mai puțin implicat în activitățile funcției pe care o deține, a rămas pe loc.

”Este de menționat că domnul Chircu, căci despre domnia sa este vorba, imediat după preluarea puterii de către PNL, prin influență politică, a făcut presiuni foarte puternice asupra conducerii CEO pentru a obține cel puțin o funcție de director în cadrul administrației, presiuni despre care am scris la vremea respectivă. Dorința sa cea mai înflăcărată a fost funcția de Director Investiții, încercând timp de peste un an tot ceea ce influența unui partid aflat la putere poate oferi celor care lipesc cele mai frumoase afișe! Dar n-a fost să fie, acolo existând o opoziție fermă din partea unui membru influent al directoratului care a ținut să mențină o linie profesionistă printre oamenii care manageriază această activitate, una foarte importantă, având în vedere transformările prin care trece CEO în această perioadă și în viitor.

Vâzând că nu reușește cu nici un chip să se ungă director de investiții, domnul Chircu și-a îndreptat atenția și, odată cu ea și toată influența și presiunea politică, în zona de achiziții, o altă direcție foarte importantă și cu multă răspundere în cadrul CEO.

Acolo, din cauza unei slăbiciuni în sistem rezultată din lipsa fermă a unei opoziții, a reușit!

Deși este director de ceva vreme, implicarea domnului Chircu în activitatea direcției este aproape inexistentă, reușind să nu-și pună semnătura decât pe documente care nu implică responsabilitate (se poate verifica), ca să nu mai vorbim de faptul că, după spun sursele CEO, omul este foarte departe din punct de vedere profesional de domeniul pe care are pretenția că-l manageriază, conform fișei postului.

Suntem conștienți că această situație se perpetuează cu aceeași intensitate la nivelul întregii țări, de aici și aerul de ”normalitate” oferită acestor atitudini, ajungând să nu ne mai mire, nicidecum să mai avem vreo reacție, firească de altfel, la asemenea derapaje sociale.

Dar suntem siguri că fiecare dintre noi, oamenii de rând care nu lipesc afișe și care nu bat cu pumnul în masă cerând funcții nemeritate, avem  o crampă dureroasă în interiorul ființei, o zbatere viscerală care ne revoltă și ne face să ne întrebăm ”până când”?

Post calduț, bani mulți

Este cunoscut faptul că salariul unui director este cel puțin de trei-patru ori mai mare decât al unui simplu angajat, dar dacă tot se plătesc acești bani, ei ar trebui să fie acordați pentru capacitatea profesională, pentru contribuția la îmbunătățirea activității, pentru grija față de problemele de serviciu ale oamenilor din subordine, pentru modul ingenios în care își organizează și desfășoară activitatea, cu alte cuvinte, ar trebui să-i MERITE!

Dacă acest articol va fi citit de subalternii domnului Chircu, cred că îi vom înveseli, apoi îi vom întrista peste măsură!

Și dacă pumnul unui primar îmbătat de propria putere efemeră poate schimba în așa măsură cursul unei entități ca CEO, iar toți cei care văd, tac și înghit încă odată nerușinarea cu care se pretind posturi CALDE, plătite cu bani mulți care nu se întorc în instituție prin contribuția celui care îi primește, ne așteaptă vremuri cu adevărat grele! Și primul care ar trebui să lase ochii în jos și să se întoarcă la lipit afișe ar trebui să fie, pentru binele tuturor, domnul Chircu!”, este nota din ceea ce numesc eu, jurnalul companiei.

 

332 Vizualizări

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Follow by Email
WhatsApp
FbMessenger