Press "Enter" to skip to content

Clanurile din CEO (V)

Spread the love

Se ştie: în CE Oltenia lucrează familii întregi devenite, în timp, adevărate clanuri. Cei care populează în mod nesimţit birourile companiei de stat nu sunt numai soţi, soţii, fiice, fii, ci şi naşi, nepoţi, veri, prieteni cu beneficii, lipitori de afişe. Ei, împreună, fac din TESA un bâlci, un talcioc, o adunătură pestriţă şi conduc chiar afacerile companiei.

Context

Deși CEO are nevoie să facă exproprieri pentru eliberarea fronturilor de lucru ale excavatoarelor la fel cum are nevoie de cărbune ca să producă energie, nu le face nici la timp, nici la nivelul la care este necesar. Sunt multe motive aici și dăinuie de prea mulți ani, de la neimplicarea totală a guvernelor care s-au succedat, la lipsa de coerență și decizie a celor care au condus Complexul, fiecare după cum l-a taiat capul și interesele, neexistând, cum spuneam, un interes la nivel național și, implicit, o strategie. Lipsa acesteia este cel puțin rușinoasă, dacă nu de-a dreptul penală. Dar să nu folosim cuvinte tari. Nu noi. Și aici ar trebui să fie alții care să le folosească.

Una dintre cerințele cel mai des întâlnite când vine vorba de negocierea acelei bucăți de pământ pe care oamenii o au și pe care unii încearcă să o dea cât mai scump, în lipsa unei reglementări legislative ferme, este aceea de a solicita și angajarea unui membru al familiei, de obicei a unui copil al celui care dă, nepot sau ce are fiecare.

Aici, CEO devine foarte aprig. Negocierile sunt dure, se trage cât mai mult cu putință de foloasele acordate, cei mai mulți dintre oameni alegându-se cu niște bani și, dacă au noroc, cu copilul angajat pe perioadă determinată și dat afară apoi, după câteva luni, deși poate ar fi contribuit prin munca lui de om simplu și învățat cu greul, pe un salariu de nimic, să producă o parte din curentul pe care îl avem cu toții în case și în viața de zi cu zi.

Însă, CEO nu este la fel de aprig atunci când aduce, printre acești oameni care produc, pe unii, mulți deja, de teapa domnului Gheorghe Pârcălăboiu, căci astăzi ne vom ocupa de dumnealui.

Taie frunze la câini în Complexul Energetic Oltenia, pe aproape 1.000 de euro, lunar

 

Pentru cine nu îl cunoaște, domnul Pârcălăboiu este soţul doamnei doctor Pârcălăboiu, medic endocrinolog de renume în orașul nostru, mai ales prin amestecul politic în cariera medicalăm a dumneaei, de unde au rezultat și funcțiile sonore  deținute de doamna, de-a lungul timpului, în sistemul nostru de sănătate și așa greu încercat.

Căci doamna este cea ambițioasă…

Și pentru că doamna este o familistă înrăită, a acordat toate îngrijirile medicale de care a fost nevoie tuturor celor de care a depins traseul profesional al soțului ei.

Povestea spune că, după ce domnul Pârcălăboiu a terminat facultatea, a fost angajat la ACH, ajungând în timp, cu toate eforturile medicale ale doamnei doctor, doar la funcția de Inginer Șef!

După desființarea ACH-ului, familia a rămas, pentru un timp,  doar într-un salariu. Dar lucrurile nu puteau continua mult la acest nivel.

Pânza a început să fie țesută și, deși Ciurel avea medic de familie la acea vreme,  a fost nevoie şi de serviciile medicale ale doamnei doctor Pârcălăboiu. În fapt, domnul Ciurel a „înghițit” angajarea domnului Pârcălăboiu în cadrul CEO, la UPRUM Rovinari, la atelierul mecanic, în calitate de inginer (sursele spun că nu a fost vorba  de sănătatea domnului Ciurel, ci şi de niște nevoi politice). Nu se știe câtă nevoie mai avea CEO, la acea vreme, de încă un inginer care să stea în atelier și să numere șuruburile, dar e bine păstrat şi de Boza. O fi doamna Pârcălăboiu, medicul „de serviciu” al şefilor în general sau numai la CEO?

Implicarea domnului Pârcălăboiu la locul de muncă a fost invers proporțională cu pasiunea pentru rețelele de socializare, pe care navighează cu obsesia unui adolescent târziu.

După aproximativ doi ani de stagiatură, în care s-a odihnit suficient după ACH, domnul Pârcălăboiu, cu concursul dedicat al soției și al celor care au condus CEO, soție care știe că dacă nu-l ține angajat la stat, în locuri în care poate să lipsească luni de zile fără să se bage de seamă, rămâne fără venituri, a fost transferat într-o zonă unde ar trebui să lucreze doar specialiști, fiind un sector foarte important al activității, dar unde ajung toți cei care vor să se odihnească: fix la protecția muncii.

De atunci, domnul Pârcălăboiu a reușit să termine câteva jocuri pe calculator și să-și facă cont pe toate rețelele de socializare.

După cum se vede, a fost foarte ocupat!

Nouă ne este rușine de oamenii care lucrează de peste 40 sau 30 de ani în CEO și care s-au îmbolnăvit în cizme, au căpătat boli profesionale grave, și-au șubrezit oasele, și-au slăbit nervii lucrând pe ture o viață întreagă să citească azi despre toți “paraziții” care au năpădit sistemul și care consumă din munca lor, a celor bolnavi deja, cu seninătatea celor care sunt slabi de înger și nu înțeleg lumea în care trăiesc!

Dar aceștia o înțeleg prea bine! Și le merge!

Ceea ce încercăm noi să spunem mereu în aceste articole, este că respectăm oamenii care muncesc, înțelegem și că media de vârstă în CEO este deja foarte înaintată, se vede din avion că CEO are nevoie de întinerire, de specialiști, însă angajările care se fac nu au legătură cu așa ceva.

Toate criteriile de bun simț sunt încălcate cu mare plăcere de toți cei care fac aceste angajări în tot acest timp.

Venituri aproximative: salariul de bază, peste 3000 lei/lună, bani pe care un om din carieră cu o vechime de peste 30 de ani nu-i câștigă.

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *